Steagul Ucrainei este format din două benzi orizontale egale, albastră sus și galbenă jos, și este unul dintre cele trei simboluri de stat ale țării, alături de stemă și imn. În spatele acestui design simplu stau aproape două secole de istorie: de la un drapel arborat la Liov în 1848, la interdicția din perioada sovietică și până la revenirea oficială din 1992. Mai jos găsești ce spune legea despre el, ce înseamnă culorile și cum a ajuns drapelul albastru-galben să fie recunoscut astăzi în toată lumea.

Te-ar putea interesa și

Cum arată steagul Ucrainei

Descrierea oficială este dată chiar de Constituție. Articolul 20 din Constituția Ucrainei spune că drapelul de stat este „un drapel cu două benzi orizontale de mărime egală, de culoare albastră și galbenă”. Același articol enumeră simbolurile statului: drapelul, stema și imnul național, și prevede că descrierea lor și ordinea în care se folosesc se stabilesc printr-o lege votată de cel puțin două treimi din membrii Radei Supreme.

Detaliile practice vin din hotărârea parlamentului din 1992: steagul este o pânză dreptunghiulară, cu banda albastră sus și cea galbenă jos, iar raportul dintre lățime și lungime este de 2:3. Nuanțele exacte sunt fixate într-un standard național: albastrul corespunde codului Pantone 2935 C, iar galbenul codului Pantone 012 C. De aceea, pe clădirile oficiale vei vedea un albastru intens, nu albastrul deschis care apare adesea pe steagurile de fabricație neoficială.

Semnificația culorilor

Legislația ucraineană descrie culorile, dar nu le atribuie o semnificație oficială. Cea mai răspândită interpretare populară este cea a unui cer senin deasupra lanurilor de grâu, imagine legată de agricultura care a definit mereu țara. Istoricii pun însă accentul pe originea heraldică: albastrul și auriul apar încă din Evul Mediu, în stema Regatului Ruteniei, care avea un leu de aur pe fond albastru.

În timp, culorile au căpătat și un sens politic. În secolul al XX-lea au devenit semnul mișcării naționale ucrainene, iar după invazia la scară largă din 2022 drapelul a ajuns, în discursul oficial de la Kiev, simbol al luptei, al rezistenței și al libertății. Dacă vrei să urmărești contextul militar și politic al acestor ani, găsești analize și explicații în rubrica război ucraina.

Istoria steagului: de la Liov la Republica Populară

Primul drapel albastru-galben cu două benzi orizontale a fost arborat în vara lui 1848, pe primăria din Liov, de Consiliul Suprem Rutean, în timpul revoluțiilor din „Primăvara popoarelor”. Era un steag fără leu, doar cu cele două culori, și a devenit repede emblema mișcării naționale ucrainene din Galiția.

Momentul decisiv a venit la sfârșitul Primului Război Mondial. Potrivit Ukrainska Pravda, în 1918 Rada Centrală, condusă de istoricul Mihailo Hrușevski, a aprobat drapelul Republicii Populare Ucrainene, cu albastrul așezat sus. Până atunci, culorile fuseseră pictate în ordini diferite, iar disputa „galben-albastru sau albastru-galben” a rămas mult timp subiect de discuție între istorici. Pentru a înțelege perioada în care a apărut acest stat de scurtă durată, merită parcursă istoria Ucrainei pe scurt, de la Rusia Kieveană până la independență.

În 1939, același drapel a fost folosit de Ucraina Carpatică, în cele câteva zile în care aceasta și-a proclamat independența.

Perioada sovietică și revenirea drapelului

În Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, steagul albastru-galben a fost interzis. Drapelul oficial al RSS Ucrainene, aprobat în 1949, era roșu, cu o bandă albastră în partea de jos. Cei care arborau culorile naționale riscau arestarea, iar drapelul a devenit simbol al rezistenței față de regimul sovietic.

Revenirea a început în ultimii ani ai URSS. Pe 14 martie 1990, consiliul orășenesc din Strîi a ridicat oficial drapelul național, iar pe 24 iulie 1990 acesta a fost arborat la consiliul orășenesc al Kievului. Pe 23 august 1991, cu o zi înainte de proclamarea independenței, un grup de deputați l-a adus în sala de ședințe a Radei Supreme, iar pe 4 septembrie 1991 a fost ridicat solemn deasupra clădirii parlamentului. Recunoașterea oficială a venit pe 28 ianuarie 1992, când Rada Supremă a adoptat hotărârea nr. 2067-XII, prin care drapelul național a devenit, așa cum amintește ArmyInform, agenția Ministerului Apărării de la Kiev, Drapelul de Stat al Ucrainei.

AnulMomentul
1848Drapelul albastru-galben este arborat pe primăria din Liov
1918Rada Centrală aprobă drapelul Republicii Populare Ucrainene
1939Drapelul este folosit de Ucraina Carpatică
1949RSS Ucraineană adoptă drapelul roșu cu bandă albastră
1990Drapelul național e ridicat la Strîi (14 martie) și la Kiev (24 iulie)
1991Drapelul e adus în Rada Supremă (23 august) și arborat pe parlament (4 septembrie)
1992Hotărârea din 28 ianuarie îl declară Drapel de Stat
1996Constituția include drapelul printre simbolurile de stat (art. 20)
2004Se instituie Ziua Drapelului de Stat, pe 23 august

Ziua Drapelului și folosirea steagului

Ucraina sărbătorește Ziua Drapelului de Stat pe 23 august, cu o zi înainte de Ziua Independenței. Sărbătoarea a fost instituită printr-un decret prezidențial din 23 august 2004, semnat de Leonid Kucima. Conform agenției de stat Ukrinform, din 2009 ziua include și o ceremonie oficială de ridicare a drapelului în toată țara.

Ca orice simbol de stat, steagul are reguli clare de reprezentare: proporții fixe și nuanțe stabilite printr-un standard. Același principiu îl întâlnim și la nivel european, unde steagul Uniunii Europene are un model grafic precis, de la nuanța albastrului până la așezarea celor 12 stele. În practică, drapelul ucrainean se arborează pe clădirile instituțiilor publice, la ceremonii oficiale și la competițiile sportive internaționale.

Sfat: dacă vrei să deosebești rapid steagul Ucrainei de alte drapele în albastru și galben, uită-te la așezare: are doar două benzi orizontale egale, albastru deasupra și galben dedesubt, fără stemă sau alte însemne. Steagul Suediei, de exemplu, are aceleași culori, dar o cruce galbenă pe fond albastru.

Steagul Ucrainei în timpul războiului

După 24 februarie 2022, drapelul albastru-galben a apărut pe clădiri publice, la manifestații de solidaritate și în spațiul online din multe țări, inclusiv în România. Pentru ucraineni, ridicarea drapelului în localitățile eliberate a devenit unul dintre cele mai puternice gesturi simbolice ale conflictului. Contextul acestor evenimente, de la cauze la efectele asupra regiunii, este explicat pe larg în analiza despre războiul dintre Rusia și Ucraina.

Pe 23 august, de Ziua Drapelului, autoritățile de la Kiev organizează ceremonii de ridicare a steagului, iar mesajele oficiale leagă tot mai des acest simbol de rezistența țării.

Te-ar mai putea interesa și

Întrebări frecvente despre steagul Ucrainei

Ce culori are steagul Ucrainei?

Albastru și galben, în două benzi orizontale egale: albastrul sus, galbenul jos. Proporția drapelului este de 2:3.

Ce înseamnă culorile steagului Ucrainei?

Legea nu le dă o semnificație oficială. Interpretarea populară este „cerul deasupra lanurilor de grâu”, iar istoricii leagă culorile de stema medievală cu leu de aur pe fond albastru.

Când a fost adoptat steagul actual al Ucrainei?

Rada Supremă l-a aprobat ca Drapel de Stat pe 28 ianuarie 1992, iar Constituția din 1996 l-a inclus printre simbolurile statului.

Când este Ziua Drapelului în Ucraina?

Pe 23 august, cu o zi înainte de Ziua Independenței (24 august). Sărbătoarea există din 2004.

A fost vreodată steagul invers, galben sus și albastru jos?

Înainte de 1918, culorile au fost folosite în ordini diferite. De la aprobarea drapelului Republicii Populare Ucrainene, albastrul este așezat oficial sus.

Despre autor

Preda Larisa Ionela

Sunt Larisa Ionela Preda, am 29 de ani si profesez ca si creator de continut educativ. Am absolvit Facultatea de Stiinte ale Educatiei si imi dedic activitatea dezvoltarii de materiale interactive si resurse digitale pentru elevi si profesori. Am colaborat cu platforme online, scoli si proiecte educationale, realizand lectii video, ghiduri si articole care fac invatarea mai accesibila si mai atractiva. Experienta mea combina pedagogia traditionala cu instrumentele moderne, astfel incat educatia sa raspunda nevoilor generatiei actuale.

Cand nu lucrez, imi place sa citesc carti de psihologie educationala, sa particip la workshopuri si sa calatoresc pentru a descoperi metode de predare folosite in alte tari. Consider ca rolul continutului educativ este de a inspira si de a oferi instrumente practice, care sa ajute la construirea unui proces de invatare placut si eficient.